Sub soarele Egiptului

"Civilizatia si cultura Egiptului antic s-au construit in jurul cautarii raspunsului la o unica intrebare: unde mergem si ce devenim dupa ce vom fi ajuns pe lumea cealalta." Dr. Kent Weeks, arheolog si profesor la Universitatea Americana din Cairo

O data cu lasarea serii, la Cairo, cele doua maluri ale Nilului sunt impan zite de grupuri de adolescenti. Gasti de baieti, perechi de indra gos titi sau grupuri de cate 2-3 fete singu re stau pe faleze si in gradini, asezate pe presuri colorate. Beau suc karkardy sau limonada si rontaie se minte, fistic, alune prajite ori diver se sortimente de baclava (in Egipt exista peste 500), preparate de vanzatorii ambulanti care-si plimba carucioarele cu buna taturi in susul si-n josul marelui fluviu.

Desi mi-am lasat barba si m-am tuns scurt pentru aceasta calatorie, iar hainele mele nu ies prin nimic in evidenta fata de cele ale tinerilor egipteni, imediat ce parasesc hotelul sunt identificat drept strain si tratat ca atare: toti isi atintesc curiosi privirile asupra mea. Unii comen teaza, altii ma arata cu degetul, copiii mici rad si alearga in jurul meu.

Foarte, foarte multi tineri ma saluta insa prietenos, in engleza sau in araba: Misaa’ el-kheer! A-h-lan! (Buna seara! Bine ai venit!). Un vant cald adie printre palmieri si ficusi, florile din parcuri miros dulce, iar pe Nil navigheaza o multi me de felucca, iahturi si vaporase de agrement. Trec pe langa doua fete – una dintre ele mi se pare deosebit de frumoasa: are ochi mari, verzi, contu rati cu mult negru, si pielea maslinie, iar capul ii este acoperit doar de un batic alb, indice social al faptului ca este nemaritata.

Aud in urma mea o incantatie: La’a, la’a, la’a, lu, lu, lu! si, in timp ce merg inainte, o ingan si eu pe fata: Lu, lu, lu! (Mai tarziu, aveam sa aflu ca acest joc de cuvinte inseamna ceva de genul: Nu, nu, nu! Da, da, da!). Fata chicoteste, izbuc nes te in ras, iar apoi, spre totala mea surprindere, ma opreste si ma invita sa stau cu ea pe pres. Aflu ca se numeste Manal, are 17 ani si urmeaza sa studieze la Universitatea Americana din Cairo. In timp ce bem o limonada, Manal imi spune povestea orasului.

Steaua lui Al-Muez Spre sfarsitul secolului X d.Hr., in tribul fati mizilor s-a ridicat un puternic si cha ris ma tic print siit, Al-Muez Ledin-Allah (Cel Dreptcredincios intru Dum ne zeu), descendent direct al Profe tului, prin fiica acestuia, Fatima. In anul 969, dupa ce cucereste Tuni sia, Al-Muez isi trimite cel mai bun prie ten, pe generalul Gawhar (Biju teria), un fost sclav sicilian conver tit la Islam, sa cucereasca Egiptul.

Campa nia fulgeratoare a lui Gawhar este incununata de succes, iar pe 5 august 969, dupa vic toria finala, ge ne­ralul isi stabileste taba ra intr-un mic orasel, Al-Mansu reya, si-l invita pe print sa-si viziteze noile pamanturi. Legenda spune ca o puternica furtuna de nisip i-a ridicat la ceruri pe toti sol datii din escorta printu lui, in vreme ce acesta calatorea spre Gawhar, iar Al-Muez, desi a scapat miraculos, s-a rata cit in desert. In cele din urma, insa, a gasit drumul spre Al-Mansureya, orien tandu-se dupa o stea calatoare.

Cand a ajuns in tabara sicilianului, s-a dus la intelepti si i-a intrebat care este nume le acelei stele. Acestia i-au ras puns: Al-Qahira (Invingatorul), iar de atunci numele orasului a devenit Cairo. S-a lasat noaptea. Nilul este stra ba tut acum de o multime de vapoa re-restaurant de lux, cu doua-trei etaje, cu petreceri opulente, cu dan sa­toare din buric, cu circari si cu formatii de mu zi ca traditionala. Pentru Manal este tar ziu, asadar ii multumesc pentru po ves te (Shok-ran!), iar ea imi zam beste si-mi spune Maa salaama! (La revede re!).

Astazi, Invingatorul este o metro pola imensa, un melanj izbitor intre mult exotism si multa mizerie. Cladiri de peste 40 de etaje, unele luxoase, moderne, altele mai vechi, rasar printre casute traditionale, moschei si cosmelii din chirpici; traficul este un infern total si un candid muzeu live al evolutiei auto din anii ’50 ai secolului trecut pana in prezent. Cea mai grava problema a orasului Cairo este insa suprapopularea – sute de hectare de pamant arabil, mai valoros decat aurul intr-o tara cu 70 de milioane de locui tori si cu peste 90% din teritoriu deve nit desert, au fost cotropite de blocuri.

Blocuri uriase, maronii, mare parte dintre ele neterminate, desi locui te, care au ajuns sa se apropie pana la o arun catura de bat de platoul Gizeh. Beduini si piramide Aveam sa ajung pe platoul de la Gizeh si la Luxor dupa o densa conferinta de presa, in fapt o veritabila lectie de istorie si arheologie predata de Zahi Hawass, secretarul general al Consi liului Suprem pentru Antichitati al Egiptului, si de Sydney Soussa, vicepresedinte executiv al National Geographic Channels International.