Dincolo de risc si de adrenalina, o expeditie himalayana este, in multe privinte, o experienta initiatica. In drum spre Cho Oyu, al saselea munte al lumii, calatoria mea prin Nepal si Tibet a fost o incursiune intr-un spatiu bizar, unde oamenii traiesc inauntrul unui timp ce pare ca a stat in loc acum multe sute de ani si unde religia influenteaza fiecare aspect al vietii de zi cu zi.
Cand i-am vazut prima data in niste albume de fotografii, mi s-au parut extrem de exotici si de pitoresti. I-am intalnit apoi in Kathmandu, capitala Nepalului, in special in Piata Regala Durbar si la Pashupatinath. Sadhu sunt asceti hindusi aflati in cautarea eliberarii prin meditatie si prin contemplarea lui Shiva, zeul creatiei si al distrugerii.
Textele vedice dezvaluie faptul ca, pe subcontinentul indian, ascetismul dateaza de pe la anul 1500 inainte de Hristos, reprezentand una dintre cele mai lungi traditii monastice neintrerupte ale lumii. In cea mai mare parte a timpului, sadhu traiesc retrasi in pesteri si paduri sau in spatele zidurilor roase de vreme ale templelor. Imbracati sumar, uneori chiar goi, nu-si taie si nu-si spala parul. Unii isi vopsesc fata in culori simbolice si poarta centuri de castitate, legate in jurul braului cu lanturi grele de fier.
Se dau cu cenusa pe cap si pe corp, nu poseda altceva decat un trident, simbol al lui Shiva si fumeaza in mod ritual marijuana, ca parte a credintei lor. Dar se pare ca economia de piata a ajuns si aici. Ce m-a frapat cel mai mult nu au fost nici radioul portabil din care ieseau ritmuri rock ale anilor ’90, nici ochelarii de star ai unuia dintre sadhu, ci agresivitatea si nonsalanta cu care mi-au cerut „tri handred rupiis“ inca inainte sa-mi pun aparatul de fotografiat la ochi.
Pashupatinath, locul unde se ard mortii
Bagmati este considerat un rau sfant, iar pe malurile sale, la fel ca la Varanasi, pe Gange, Pashupatinath este un sit consacrat de incinerare si totodata cel mai important templu hindus din Nepal. Mai mereu, aici este ars cineva, pe o platforma inalta, din drugi de lemn. Cu o minima ceremonie, aproape in tacere chiar, rugului i se da foc. Resturile sunt apoi impinse in apele tulburi ale raului.
Ulterior, cativa tineri sunt platiti special pentru a face scufundari si a inapoia familiei bijuteriile cu care a fost ars cadavrul. Nu departe de Pashupatinath se afla stupa (templul) Bodhnath, centrul vietii religioase din Nepal. Aici, calugarii budisti isi dedica viata credintei inca de la o varsta frageda – adesea, ei au doar opt sau noua ani cand imbraca pentru prima data haina monahala.
De obicei, parintii prezinta copilul staretului manastirii apartinatoare de ordinul budist la care adera familia. Unchiul copilului este, foarte probabil, calugar la aceeasi manastire si, prin urmare, va fi persoana pe care staretul o va numi tutore al minorului. Parintii vor ramane insa responsabili pentru intretinerea copilului in manastire.
Puja
In fiecare dimineata, peste tot in Nepal, pot fi vazute femei carand cate o farfurie, de obicei din cupru, plina cu diverse bunatati. Femeile nu duc cuiva micul dejun, ci indeplinesc un important ritual zilnic, numit puja. Farfuria poate contine petale de flori, orez, iaurt, fructe sau dulciuri si este o ofranda adusa zeilor, la templul din apropierea casei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu